Discrepanța Șocantă Între Mormintele Interlopilor și Ale Artiștilor

O plimbare prin cimitirul Bellu din București dezvăluie o imagine contrastantă: mormintele opulente ale foștilor interlopi sunt îngrijite și decorate cu fast, în timp ce locurile de veci ale unor artiști celebri zac în paragină. Inclusiv mormântul marelui comic Puiu Călinescu.

Discrepanțele din cimitirul Bellu: Interlopii vs. Artiștii

O vorbă din bătrâni spune că, în faţa morţii, oamenii sunt egali. Dar o vizită la cimitirul Bellu din Capitală demonstrează contrariul. Într-o zi ploioasă de noiembrie, discrepanțele devin evidente: interlopii sunt onorați cu monumente impunătoare, coroane gigant și flori, în timp ce mormintele unor artiști celebri sunt lăsate în uitare.

O plimbare de câteva ore prin cimitirul Bellu Militar ne-a arătat cât de mari sunt diferențele. Mormântul lui Fane Spoitoru, un cunoscut interlop bucureștean, este un exemplu elocvent. În ciuda vieții sale pline de infracțiuni, Fane Spoitoru se odihnește acum înconjurat de opulență: marmură neagră, statui impunătoare și o mulțime de flori.

„Fane Spoitoru o duce bine și în mormânt”, ne spune nea Gheorghiță, un om al locului, care ne-a însoțit în periplul nostru. „Barosanii vin zi de zi la mormântul lui, aduc flori și curăță locul de veci.” Se pare că și în moarte, interlopul primește același respect amestecat cu teamă pe care l-a avut în viață.

Mormintele Artiștilor: O Paradă a Nepăsării

În contrast puternic, mormântul lui Puiu Călinescu, unul dintre cei mai îndrăgiți comici români, este o imagine tristă a neglijenței. „Alții, cum e Puiu Călinescu, de pildă, au un mormânt de zici că e îngropat un câine acolo, nu om. Și încă ce om!”, răsuflă cu năduf nea Gheorghiță.

Ajungem la mormântul lui Puiu Călinescu după zece minute de mers prin noroiul de pe aleile nebetonate ale cimitirului. „Aici sunt îngropați ăia așa ca mine, sărăntocii adică”, ne lămurește ghidul nostru. Crucea de lemn beteagă, cu numele marelui actor inscripționat, abia se mai ține. Florile pe care le vedem la căpătâiul lui sunt aduse de nea Gheorghiță și câțiva angajați ai cimitirului.

„Nimeni nu a venit la el în cei patru ani de când sunt aici. Absolut nimeni”, adaugă nea Gheorghiță cu tristețe. „Florile astea sunt aduse de mine. Eu și încă vreo doi, tot angajați ca și mine, ce mai venim pe aici să cinstim memoria lui nea Puiu.”

O Imagine Contrastantă a Respectului Postum

Diferențele crunte dintre mormintele interlopilor și cele ale artiștilor dezvăluie o societate care încă onorează puterea și frica, chiar și dincolo de moarte. În timp ce interlopii continuă să primească omagii și respect, artiștii noștri rămân în paragină, condamnați la uitare.

Această realitate dureroasă ne arată că nu suntem cu adevărat egali în fața morții. Este o lecție amară despre prioritățile și valorile societății noastre, care pare să uite de cei care au adus bucurie și creativitate în viețile noastre.

Așa cum spune nea Gheorghiță, „Zici că a fost bolnav de ciumă, săracu Puiu de nu trece nimeni să-i cinstească memoria”. Între timp, mormintele interlopilor continuă să fie îngrijite și vizitate, un simbol al respectului dobândit prin frică și putere.