De la ce vin inițialele „WC” (veceu), de fapt. Majoritatea românilor folosesc acest cuvânt zilnic, fără însă a-i ști semnificația

De la ce vin inițialele „WC” pe care le vedem zilnic pe ușa toaletelor publice? Majoritatea românilor folosesc acest termen fără a cunoaște semnificația reală. „WC” provine de la „Water Closet”, termen apărut în secolul al XIX-lea pentru a descrie noile vase de toaletă cu spălare.

La acea vreme, cuvântul „toaletă” nu era rostit în societatea politică, iar funcțiile corporale asociate cu utilizarea toaletei erau evitate în conversații. Ca soluție, termenul „water closet” a fost adoptat și a evoluat ulterior în acronimul „WC”.

Toaletele publice: scurt istoric

Originea toaletelor publice poate fi urmărită până la Roma antică, unde acestea făceau parte din sistemul de salubritate. Latrinele romane erau bănci lungi cu găuri, permițând utilizarea simultană de către mai multe persoane, fără discriminare socială.

În Evul Mediu, toaletele publice erau mai puțin comune, fiind documentate doar în câteva orașe: Frankfurt (1348), Londra (1383) și Basel (1455). În 1530, o toaletă publică a fost construită în Sarajevo, în afara zidului unei moschei, și este încă funcțională.

Sociologul Dara Blumenthal notează schimbările în practicile de igienă din secolul al XVI-lea, care au contribuit la renașterea toaletelor publice.

Secolul al XIX-lea a adus inovații semnificative în designul toaletelor, îmbunătățind sănătatea și igiena publică. Potrivit site-ului Plumbworld, termenul „water closet” a fost folosit pentru prima dată în Anglia în anii 1870, fiind cunoscut inițial sub denumirea de „wash-down closet” înainte de a evolua în „water closet”.

Unul dintre inginerii sanitari renumiți ai vremii, Thomas Crapper, a fost angajat de Familia Regală britanică pentru a înlocui toaletele de la Sandringham House în 1886, conform Washroomcubicles.