Bula si bunica sa mergeau la biserica.

Bula si bunica sa mergeau la biserica. Pe drum, Bula gaseste pe jos o bancnota de 10 lei si o intreaba pe bunica-sa:
– Uite, bunica, o bancnota de 10 lei, pot sa o iau?

– Bula, ce-i pe jos, pe jos ramane!
Tot mergand asa, gaseste o bancnota de 50 de lei si o intreaba din nou pe bunica-sa:

– Bunica, pot sa iau banii?

– Bula, ce-i pe jos, pe jos ramane!

Mergand tot asa, bunica-sa se impiedica si cade pe jos si ii zice lui Bula:

Bula, ajut-o pe bunica sa se ridice!!

La care Bula ii zice:
Bunico, ce-i pe jos, pe jos ramane!

Acest banc cu Bula și bunica sa aduce în prim-plan ironia și umorul situațional, elemente definitorii ale umorului românesc. Povestea începe cu o lecție morală simplă, transmisă de bunica lui Bula, conform căreia ceea ce este pe jos ar trebui să rămână acolo, sugerând respectarea unor principii de ordine morală și etică.

Întâmplările par inocente la început, cu Bula afișând o curiozitate copilărească și dorința de a prelua bancnotele găsite pe drum.

Pe măsură ce povestea evoluează, bancul își dezvăluie esența comică printr-o răsturnare de situație. Când bunica se împiedică și cade, replica lui Bula „ce-i pe jos, pe jos ramane” nu doar că sfidează îndemnul moral al bunicii, ci și subliniază tendința copiilor de a lua lucrurile literalmente, adesea într-un mod surprinzător și amuzant. În acest fel, Bula reușește să răstoarne morala inițială într-o manieră plină de candoare și umor.

Acest banc ilustrează, de asemenea, tensiunea dintre generații, în care înțelepciunea și regulile transmise de cei mai în vârstă sunt reevaluate sau chiar subminate de tineretul care, prin inocență și ingeniozitate, își găsește propriile metode de a naviga prin viață.

Astfel, bancul nu doar că provoacă râsul, dar și invită la reflecție asupra modului în care regulile și moralitatea sunt transmise și interpretate între generații.