Vreau să divorțez de soție.

Soțul, evident obosit și cu o expresie încurcată pe chip, stă în fața judecătorului, încercând să-și explice drama conjugală. Își drege vocea și începe să vorbească:

– Domnule judecător, vreau să divorțez de soție.

Judecătorul, ridicând o sprânceană și privindu-l peste ochelari, întreabă cu o notă de scepticism:
– Aveți motive întemeiate?

Soțul oftează adânc și răspunde, încercând să pară cât mai convingător:
– Da, domnule judecător. În fiecare noapte colindă toate barurile…

Judecătorul, deja curios, îl întrerupe:
– Ah, deci soția dumneavoastră este alcoolică?

Soțul, negând rapid, dă din cap cu fermitate:
– Nu, nu e alcoolică.

Judecătorul, nedumerit, încearcă să descifreze situația:
– Atunci ce? Joacă jocuri de noroc? Se ceartă cu oamenii? Ce face?

Soțul face o pauză, se uită spre tavan ca și cum și-ar căuta cuvintele și apoi spune cu un oftat resemnat:
– Păi… mă caută pe mine!

*****

– Draga mea, unde ești?
– Iubi, sunt în mașină, tramvaiul mă urmărește!
– Cum adică te urmărește tramvaiul? Nu cumva ești pe linia de tramvai

– Da… dar doar puțin! Oricum, sunt mai rapidă decât el.
– Draga mea, ieși de pe linia de tramvai, te rog, și pornește GPS-ul ca să ajungi acasă mai repede.
– Nu pornesc niciun GPS!
– De ce? Ce s-a întâmplat cu GPS-ul?
– M-am certat cu el azi dimineață! Mi-a spus „Reconfigurare traseu” de cinci ori! Cine se crede? Să-mi zică mie cum să conduc?!

*****

Doi studenți la inginerie mergeau prin campus, discutând despre ultimele proiecte și, bineînțeles, despre cum să economisească bani pentru următoarea sesiune. La un moment dat, unul dintre ei observă bicicleta prietenului său:

– De unde ai bicicleta asta superbă? – întreabă primul student, admirând-o cu ochii mari.
– Să vezi… – începe celălalt, trăgând aer adânc în piept, pregătit să spună o poveste incredibilă.
– Ieri mă plimbam prin parc, pierdut în gânduri despre referatele mele și despre cum să construiesc acel prototip care mă stresează de o săptămână, când dintr-o dată apare în fața mea o femeie superbă.

Mergea pe bicicleta asta. S-a oprit brusc, s-a uitat fix în ochii mei și, fără să spună nimic, a început să-și scoată hainele.

Primul student ridică o sprânceană, deja intrigat:
– Cum adică „s-a dezbrăcat”?!

– Exact cum îți spun! A rămas complet dezbrăcată, s-a uitat la mine și a zis: „Ia de la mine orice poftim.”

Primul student dă din cap, încercând să-și imagineze scena:
– Și tu ce-ai făcut?

– Ei bine, m-am gândit puțin, dar apoi am ales bicicleta. Era un model excelent, suspensii perfecte, schimbătoare Shimano, ideală pentru campus!

Primul student chicotește și răspunde:
– Ai făcut o alegere bună. Hainele ei probabil nu ți se potriveau!

*****

Într-o seară liniștită, în timp ce Ioan și Maria stăteau la masă discutând despre lucruri mărunte, Maria simte nevoia să deschidă un subiect mai serios. Privindu-l fix pe Ion, cu o privire ușor critică, decide să-și exprime o opinie fermă:

– Ioane, să fie clar: familia tradițională este formată dintr-un bărbat și o femeie.

Ion, care tocmai își turnase un pahar de țuică și savura liniștea momentului, ridică o sprânceană intrigat. Mestecând lent o bucată de brânză, se uită la Maria și, după o mică pauză, răspunde cu calm:

– Atunci, ce caută mă-ta la noi?!

*****

Preotul, cu mantia fluturând ușor în bătaia vântului, intră în casa modestă a unei familii care îl aștepta cu multă speranță. Femeia, cu ochii umezi de emoție, începe să-i povestească despre dorința lor arzătoare de a avea copii.

Preotul, cu o voce blândă, întreabă:
– Doamnă, aveți copii?

Femeia, vizibil îndurerată, răspunde încet:
– Nu, părinte, și suntem foarte necăjiți din cauza asta. Am încercat totul, dar… nimic.

Preotul, cu o privire hotărâtă, îi spune:
– Nu vă pierdeți speranța! Eu merg la Roma în curând și voi aprinde o lumânare acolo, la Vatican, pentru ca Domnul să vă binecuvânteze cu copii. Rugați-vă și aveți încredere!

Cei doi soți îi mulțumesc cu lacrimi în ochi, iar preotul pleacă în misiunea sa.

Zece ani mai târziu

Preotul, acum cu câteva fire albe în păr, își amintește de familie și se hotărăște să îi viziteze. În fața casei, găsește o curte plină de jucării, biciclete mici și mingi. Intră și vede femeia, care pare extrem de ocupată, alergând dintr-o parte în alta.

– Doamnă, aveți copii? – întreabă preotul, zâmbind cu căldură.

Femeia, transpirată și ușor copleșită, răspunde:
– Da, părinte, avem! Avem trei perechi de tripleți! Să fie într-un ceas bun!

Preotul, uimit, își ridică privirea spre cer:
– Slavă Domnului! Rugăciunile voastre au fost ascultate! Ce binecuvântare!

Dar, observând că soțul lipsește, întreabă:
– Soțul dumneavoastră unde este?

Femeia își ridică mâinile spre cer, exasperată:
– Părinte, s-a dus la Roma să stingă lumânarea aia! A zis că nu mai poate!

Bancurile prezentate sunt un exemplu clasic de umor bazat pe situații absurde și răsturnări de situație neașteptate care scot în evidență aspecte ale vieții de zi cu zi.

Ele reflectă, într-o manieră comică, provocările din relațiile interumane, fie că vorbim de viața de cuplu, interacțiunile cu tehnologia, viața de student sau dorințele personale.

Bancul cu soțul care vrea să divorțeze de soție ironizează dinamica relației de cuplu, subliniind dificultățile de comunicare și incompatibilitățile care pot apărea.

Prin faptul că soția își caută soțul prin baruri, se sugerează o formă de dependență emoțională sau poate chiar un comportament posesiv, dar transpus într-o formă exagerată pentru a crea amuzament.

Interacțiunea cu GPS-ul scoate în evidență lupta modernă cu tehnologia și tendința umană de a antropomorfiza obiectele neînsuflețite, transformând o simplă funcționalitate a GPS-ului într-un conflict personal.

Astfel, se creează o situație comică prin exagerarea reacțiilor umane la frustrările tehnologice comune.

Bancurile cu studenții la inginerie și familia vizitată de preot aduc în prim-plan contrastele dintre așteptările sociale și realitatea cotidiană. Alegerea bicicletei în locul hainelor și situația familiei cu triplete surprind comicul prin deciziile surprinzătoare și consecințele lor neașteptate.

Aceste povești subliniază absurditatea vieții și modul în care umorul poate oferi o perspectivă mai lejeră asupra problemelor și a deciziilor zilnice.

În concluzie, bancurile oferă un prilej de a reflecta asupra situațiilor obișnuite din viața noastră, dar cu o notă de ironie și umor care ne permite să vedem lucrurile dintr-un unghi diferit.

Aceste narațiuni nu doar că ne distrează, dar ne și amintesc să nu ne luăm prea în serios și să găsim mereu un motiv de râs în provocările zilnice.