Consumarea peștelui este adesea asociată cu beneficii pentru sănătate, precum aportul de proteine, acizi grași Omega-3 și reducerea riscului de boli cardiovasculare sau depresie. Totuși, nu toate speciile de pește sunt la fel de sănătoase. Specialiștii atrag atenția asupra riscurilor legate de consumul anumitor tipuri de pește, care pot conține cantități ridicate de mercur sau paraziți.
Ce spun specialiștii despre tipurile de pește și riscurile asociate
Potrivit dr. Oana Cuino, care a realizat un ghid publicat pe doc.ro, bibanul și păstrăvul cenușiu sunt cei mai sănătoși pești de apă dulce. Pe de altă parte, peștii care se hrănesc pe fundul lacurilor, precum somnul și crapul, ar trebui consumați cu prudență.
Reclamă
„Mănâncă mai rar pești grași, cum ar fi păstrăvul de lac, sau pești care se hrănesc cu fundul lacurilor și cursurilor de apă, cum ar fi somnul și crapul”, recomandă medicul.
În ceea ce privește tonul, medicul sugerează varianta la conservă, în suc propriu, ca fiind cea mai indicată opțiune.
„Conține cantități moderate de mercur, așa că ideal ar fi să te limitezi la cel mult 3 conserve de ton pe săptămână.”
Somonul sălbatic este recomandat pentru valoarea sa nutrițională, fiind bogat în acizi grași Omega-3 și grăsimi sănătoase.
„Caută, mereu, eticheta albastră care atestă originea peștelui”, adaugă dr. Cuino.
Totuși, rechinul, peștele macrou „rege” și alte specii de pești răpitori conțin cantități ridicate de mercur și trebuie consumați doar ocazional. De asemenea, anumite specii de pește gras de apă rece, precum cambula, halibutul sau heringul, pot conține nematozi, viermi rotunzi paraziți care nu prezintă riscuri dacă peștele este bine gătit sau congelat anterior.
Peștii mai mici, cum ar fi anșoa sau sardinele, sunt o opțiune mai sigură, datorită conținutului redus de mercur și aportului bogat de Omega-3 și fier. Singurul dezavantaj menționat este gustul puternic, care nu este pe placul tuturor.
Specialiștii subliniază importanța alegerii cu atenție a tipului de pește consumat și evitarea frecventă a speciilor mari, cum ar fi rechinul sau peștele-spadă, din cauza riscurilor legate de mercur.
