Familia și apropiații Ronei Hartner s-au reunit la cimitir pentru a marca un an de la dispariția artistei. Monumentul ridicat în memoria sa reflectă personalitatea ei vibrantă și dorința mamei sale de a crea un loc care să o reprezinte.
„L-am făcut cam cum era Rona și pe gustul mamei mele care și-a dorit să fie un monument frumos, o lucrare care să o reprezinte, un pic veselă, cu multe poze de-ale ei.”
Comemorarea a avut loc în prezența familiei, inclusiv a fiicei artistei, Sumayla, care nu mai revenise în țară de la înmormântare.
Reclamă
„Sumayla a venit și ea, e normal. Nu a mai fost de la înmormântare. E mai bine acum, primul an e mai complicat și greu. Fetei încă nu îi vine să creadă că mama ei nu mai e, dar este ok copilul.”
Fiica Ronei locuiește în continuare în Franța și își urmează pasiunea pentru arta machiajului, fiind înscrisă la o școală privată.
„Nu prea are treabă cu muzica, ei îi place arta exprimată prin desen, prin make-up, e foarte bună, asta o ajută.”
Moștenirea Ronei Hartner: ajutorul oferit celor nevoiași
Deși a fost o artistă apreciată, Rona Hartner nu a acumulat averi considerabile, alegând să își dedice resursele financiare cauzelor umanitare. Potrivit surorii sale, artista a sprijinit diverse organizații și fundații creștine, investind banii în proiecte caritabile.
„Rona nu a avut foarte multe averi, avea doar casa ei din Franța și asta pentru că ea ajuta foarte mult tot felul de organizații creștine și copii amărâți, de prin țări din a treia lume, să meargă la școală. I-a ajutat pe cei din Africa să construiască școală pentru fete. Acolo fetele nu au voie să meargă la școală, să învețe.”
Pentru Rona, impactul asupra celorlalți a fost întotdeauna mai important decât acumularea de bunuri materiale.
„Deci, toți banii pe care i-a avut tot timpul i-a băgat în proiectele ei și în finanțări caritabile. Ea zicea mai mult că e important ceea ce lăsăm celorlalți decât ceea ce avem. Ea a fost o persoană care nu s-a definit prin a avea ceva, mai mult prin ceea ce era ea și cum putea să ajute pe ceilalți. Asta a fost Rona tot timpul.”
Nu și-a dorit să acumuleze bogății, considerând că adevărata moștenire este binele pe care îl faci cât timp ești în viață.
„Nu s-a gândit niciodată să-și facă avere multă, ea spunea tot timpul că oricum nu le luăm cu noi în mormânt și mai bine să-și aducă lumea aminte ceea ce facem pe pământ, cât suntem vii. Să-i ajutăm și pe ceilalți care sunt nevoiași într-adevăr, decât să avem noi multe. Oricum în mormânt nu intrăm cu nimic. Asta a fost Rona și de aceea nu putem vorbi de mari averi, pentru că nu le prețuia.”
