Aproape 15.000 de beneficiari de ajutoare sociale din România au refuzat anul trecut să muncească sau să își caute un loc de muncă, deși legea impune ca persoanele apte de muncă să efectueze activități în folosul comunității.
În același timp, un oraș din Germania propune o măsură radicală: beneficiarii de ajutoare sociale ar putea fi obligați să muncească zilnic pentru comunitate, iar incapacitatea de a lucra trebuie dovedită printr-un control medical.
Orașul Essen vrea să impună munca obligatorie pentru asistații social
Autoritățile din Essen, un oraș din Renania de Nord-Westfalia, au pus în discuție un plan care prevede ca beneficiarii prestației pentru cetățeni să fie obligați să lucreze în folosul comunității timp de trei ore pe zi. Potrivit publicației Frankfurter Rundschau, Peter Renzel, șeful departamentului de afaceri sociale din Essen, este cel care propune această schimbare, considerând că este o măsură echitabilă.
Reclamă
„Ajutoarele sociale sunt finanțate de publicul larg, iar cei care primesc bani de la stat și pot munci trebuie să contribuie la binele comunității.”– Peter Renzel
Planul include și impunerea unor controale medicale anuale pentru a determina cine este apt de muncă. Purtătorul de cuvânt al orașului Essen, Silke Lenz, a explicat că măsura s-ar aplica tuturor beneficiarilor cu vârsta sub 65 de ani. De asemenea, autoritățile locale vor ca solicitanții de azil să fie incluși în acest sistem, combinând munca obligatorie cu cursuri de limbă.
Modelul de la Essen ar putea fi inspirat de orașul Schwerin, unde, în decembrie 2024, consiliul local a aprobat obligativitatea muncii pentru solicitanții de azil și beneficiarii de prestații pentru cetățeni. Aceștia trebuie să presteze activități comunitare plătite simbolic, așa-numitele „locuri de muncă de 1 euro.”
Totuși, măsura este întâmpinată cu critici. Ministrul Muncii din Renania de Nord-Westfalia, Karl-Josef Laumann, a declarat pentru WDR că:
„Atribuirea unei oportunități de muncă trebuie să fie necesară și oportună pentru fiecare beneficiar, iar scopul principal este îmbunătățirea capacității de angajare.”
– Karl-Josef Laumann
Unii experți avertizează că impunerea muncii obligatorii ar putea genera costuri mari pentru stat și nu ar aduce beneficiile scontate.
Reguli similare în România, dar aplicate diferit
În România, legislația impune deja obligația ca beneficiarii apți de muncă ai venitului minim garantat să presteze activități comunitare. Potrivit legii, primarii pot solicita ca aceștia să muncească până la 72 de ore lunar, respectând regimul normal de lucru și normele de securitate. Dacă refuză, pierd dreptul la ajutor social.
Totodată, legea prevede o majorare cu 15% a ajutorului social pentru familiile în care cel puțin un membru are un contract de muncă activ.
În 2024, România a avut 259.418 beneficiari ai venitului minim de incluziune, conform datelor Ministerului Muncii, însă un număr semnificativ dintre aceștia au refuzat să muncească.
