Rețeta originală de mici de acum 100 de ani și erorile care îi pot altera gustul

Micii, nelipsiți de pe mesele românilor, în special de 1 mai, au o istorie bogată și o rețetă originală care datează de acum 100 de ani. Totuși, puțini cunosc cum a luat naștere acest preparat și ce conținea rețeta inițială.

Originea micilor

Există mai multe teorii despre originea micilor. Potrivit scriitorului Constantin Bacalbașa, mititeii au apărut într-un local bucureștean, „La idee”, când bucătarul, neavând mațe de oaie pentru cârnați, a decis să pună carnea direct pe grătar. În schimb, bucătarul de la „Caru’ cu Bere”, un local cunoscut din București, credea că micii au origini balcanice, mai exact sârbești, iar românii i-au preluat și le-au adăugat un gust aparte.

O scrisoare datată la 16 iunie 1920, păstrată la Biblioteca Academiei din București, conține rețeta originală de mici, dar și procesul de preparare, condimentare și coacere.

Rețeta originală

Rețeta veche de 100 de ani precizează că se folosea carne de vită, trecută de două ori prin mașina de tocat, fără a îndepărta grăsimea. În cazul în care era pe slabă, se adăuga seu de vacă sau de oaie. Carnea de porc era complet interzisă, pentru a nu altera gustul. Se făcea și o supă concertată din oase de vită, cu măduvă, fiartă pentru mai mult timp, care apoi se adăuga peste compoziție. La un kilogram de carne, se adăugau diverse condimente.

Aceștia erau frământați timp de o oră, apoi se lăsau la rece pentru o zi și o noapte. După aceea, se adăuga mujdei de usturoi și se mai amestecau o dată. Micii se făceau cât un deget mare și se ungeau cu ulei înainte de grătar. Se frigeau pe jar încins și se întorceau doar de trei ori, ca să rămână fragezi și suculenți. Lipsa condimentării cu usturoi și gătirea la foc slab erau considerate „erori grave”.