Decizia radicală a lui Emmanuel Macron privind România. E scandal internațional, țara noastră e furioasă

Curtea de Apel din Paris a respins miercuri, 9 iulie 2025, solicitarea venită din partea statului român privind extrădarea prințului Paul Philippe al României, condamnat definitiv pentru trafic de influență într-un dosar legat de revendicarea unor bunuri ce au aparținut fostei familii regale.

Instanța franceză a motivat că noul mandat emis de autoritățile române ar avea un „caracter disproporționat”, conform agenției AFP, citate de Agerpres.

Refuzul instanței din Paris, al doilea în mai puțin de doi ani

Decizia vine la scurt timp după o audiere în care Paul de România, în vârstă de 76 de ani, a afirmat:

„Am spus întotdeauna că eu cred în justiția franceză.”

Președintele Camerei pentru extrădări din cadrul Curții de Apel a precizat că autoritățile din România au fost îndreptățite să emită un nou mandat, însă caracterul acestuia a fost considerat „disproporționat” în raport cu situația judiciară. Judecătorul francez a subliniat că nu s-a pronunțat asupra fondului dosarului, ci doar asupra condițiilor de admisibilitate ale cererii de extrădare.

„Această hotărâre pune capăt unei hărţuiri procedurale inacceptabile şi îşi reafirmă ataşamentul faţă de principiile fundamentale ale statului de drept.”

— avocata prințului, Miriame Laichi

Mandatul de arestare care a fost respins de instanța din Franța fusese emis în ianuarie 2025. Paul Philippe, descendent al regelui Carol al II-lea, a fost acuzat că, începând din 2006, a colaborat cu mai multe persoane pentru a revendica în mod fraudulos mai multe imobile pe care le considera moștenire din partea familiei regale. Tatăl său, Carol Mircea Grigore, născut în 1920, a fost fiu nelegitim recunoscut al regelui Carol al II-lea.

În 1947, odată cu abdicarea regelui Mihai I și instaurarea regimului comunist, toate proprietățile regale au fost confiscate. Acțiunile judiciare pentru recuperarea acestora au dus la numeroase controverse și procese în ultimele decenii.

În decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România l-a condamnat definitiv pe Paul de România la trei ani și patru luni de închisoare pentru trafic de influență și complicitate. În același dosar, au fost găsite vinovate alte 17 persoane, iar prejudiciul total estimat adus statului român a fost de peste 145 de milioane de euro. La scurt timp după verdict, autoritățile române au emis un prim mandat de arestare internațional pe numele său.

În noiembrie 2023, Curtea de Apel din Paris a refuzat deja extrădarea lui Paul, invocând că dreptul la un proces echitabil în România a fost afectat de nereguli privind depunerea jurământului de către doi dintre cei trei judecători implicați în condamnare. În replică, România a venit cu o nouă solicitare de extrădare, sprijinită de o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) din 29 iulie 2024.
Potrivit acestei decizii, Curtea de Apel din Paris „a contrazis principiul încrederii reciproce” între sistemele judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene, depășindu-și atribuțiile printr-un „control excesiv asupra funcţionării justiţiei din România”. Acest punct de vedere a fost reamintit de președintele Camerei pentru extrădări în cadrul audierii din 11 iunie 2025.

În timpul dezbaterilor, avocatul general francez a solicitat ca Paul de România să fie predat autorităților române, invocând „principiul prevalenței justiției europene asupra dreptului național”.

De cealaltă parte, avocata prințului, Miriame Laichi, a denunțat gravitatea cazului:

„Cel mai mare scandal politic pe care l-a cunoscut o familie regală”

— avocata Miriame Laichi, referindu-se la litigiul succesoral

Până în prezent, Paul Philippe al României rămâne liber pe teritoriul Franței, iar autoritățile române sunt nevoite să caute noi soluții pentru punerea în aplicare a unei sentințe definitive emise de justiția din România.

Refuzul repetat de extrădare a generat un conflict deschis între două sisteme judiciare europene, ridicând întrebări despre aplicarea principiului încrederii reciproce și despre limitele intervenției instanțelor naționale în deciziile justiției comunitare.

Dosarul rămâne unul dintre cele mai sensibile cazuri de natură judiciară și simbolică dintre România și Franța, într-un context în care justiția europeană este tot mai des chemată să intervină în litigiile transfrontaliere.