O decada de la trecerea in nefiinta a Arinei, nepoata cosmonautului Dumitru Prunariu: Lacrima de sange care a sfasiat o familie

Ne intrebam cum ar fi fost viata nepoatei singurului cosmonaut roman, Dumitru Prunariu, daca o boala nu i-ar fi răpit zâmbetul? Dupa un deceniu de la pierderea fiicei sale, mama Codruta rupe tacerea si dezvaluie durerea, lupta si momentele de neuitat din ultimele clipe impreuna.

Ultimul drum al Arinei

Arina, fiica lui Dumitru Prunariu, a inceput sa aiba simptome de boala dupa o vacanta la mare. Simptomele s-au agravat rapid si a fost diagnosticata cu meningita, o infectie extrem de grava care i-a afectat organismul intr-un mod fulgerator. Mama ei, Codruta, povesteste cu greu cum starea micutei s-a deteriorat in doar cateva ore, iar lupta cu boala s-a dovedit a fi o cursa contracronometru. Amintirile despre aceste clipe dramatice sunt inca vii si pline de emotie.

Pe parcursul unei nopti, starea Arinei s-a agravat dramatic. Mama ei a observat o schimbare alarmanta pe corpul fiicei sale. Arina i-a spus ca simte ca o arde corpul. A fost momentul in care a fost trezit bunicul, iar acesta a sunat medicul de familie. Au fost indrumati sa mearga urgent la spitalul Matei Bals.

Mi-am amintit faptul ca am imbracat-o cu greu si sumar pe Arina pentru ca imi spunea ca nu suporta atingerea hainelor. I se invinetise aproape tot corpul si ii era frica, pentru ca nu stia ce e cu ea. S-a uitat la mana ei dreapta si a intrebat de ce este vanata si daca este si pe fata la fel. La camera de garda ne-au izolat imediat si foarte repede Arina a fost dusa pe targa la terapie intensiva. – Codruta Prunariu

Reactia medicilor

In cele mai grele momente, eforturile medicilor au fost esentiale. Doamna doctor Anca Draganescu a mobilizat imediat toate cadrele medicale. In urma analizelor, a venit la Codruta plangand si i-a spus ca nu stie daca o poate salva, pentru ca tot sistemul era prabusit si nu are pe ce lucra. Cand a auzit ca Arina mai are un frate, i-a spus mamei sa il aduca de urgenta la spital, pentru a-i fi administrat un tratament preventiv.

Momentul in care speranta a inceput sa se stinga a fost unul sfasietor si imposibil de descris in cuvinte. Medicii au facut tot ce le-a stat in putinta: au intubat-o si au aplicat manevre de resuscitare prelungite, luptand cu disperare sa o tina in viata. Insa, in spatele acestor eforturi, intr-un colt al camerei, pe pervazul unui geam, ardea o lumânare mica. Acest episod tulburator scoate la iveala nu doar suferinta unei familii, ci si puterea disperata a unei mame care, in fata unei tragedii, s-a agatat de orice fir de speranta, chiar si atunci cand toate semnele aratau ca totul este pierdut.

Am realizat ca nu mai am nicio speranta in momentul in care din ochiul drept al Arinei s-a prelins o lacrima de sange… Nu mi-am luat atunci la revedere de la ea, pentru ca inima mea nu credea ca o voi pierde, desi mintea imi spunea ca nu se mai poate face nimic. Au intubat-o si au facut manevre de resuscitare mult timp… dar pe pervazul unui geam ardea, cu o flacara mica, o lumânare – Codruta Prunariu.