Alexandra și Sebi: O Poveste de Dragoste și Dăruire Necondiționată

Într-o lume în care abandonul și tragedia par să umbrească destinele fragile, povestea Alexandrinei și a lui Sebi, doi frați din Mediaș, ne arată că iubirea necondiționată și căldura unui cămin adevărat pot schimba vieți. Victoria și Eugen Groza, doi pensionari cu suflete mari, au transformat durerea și pierderea în speranță și fericire pentru acești copii abandonați.

O Întâlnire Destinată de Soartă

Victoria și Eugen Groza, un cuplu simplu dar cu inimi mari, au întâlnit pentru prima dată pe Alexandra și Sebi în anul 2002, într-un orfelinat din Mediaș. Vizitându-și fiica, care lucra acolo, au descoperit doi copii care aveau nevoie disperată de dragoste și atenție. Mama celor doi frati murise electrocutată, iar tatăl i-a abandonat fără regrete.

„Când am ajuns acolo la orfelinat, Sebi era cu doi prieteni, stateau jos și se jucau. Se uita la mine cu ochii lui albaștri și a întins mâinile să-l iau în brațe, nu mergea în picioare. Atunci s-a creat o legătură care nu s-a desfacut nici în momentul de față,” își amintește Eugen Groza, cu emoție în glas.

Transformarea Unei Case Într-un Cămin

De câțiva ani buni, Victoria și Eugen Groza sunt pensionari. Locuiesc într-o casă frumoasă dintr-un cartier liniștit al Mediașului și au două fete mari, casatorite, și trei nepoți. Cu toate că și-au crescut deja proprii copii, nu au ezitat să-și deschidă inimile și casa pentru Alexandra și Sebi.

„Nu a fost ușor, dar, fiindcă noi i-am iubit, nu ni s-a părut nimic greu. Am fost alături de ei cu tot ce am putut, am vrut să se simtă bine. Ei sunt cuminți și ne ascultă, se sfătuiesc cu noi, nu ne fac probleme. I-am luat pentru că i-am iubit și i-am iubit tot mai mult până în ziua de astăzi,” adaugă Eugen Groza.

Sebi, care la momentul abandonului nu mergea în picioare, a găsit în Eugen pe tatăl pe care nu l-a avut niciodată. Alexandra, mai mare cu trei ani, a găsit în Victoria o mamă care i-a oferit iubirea și sprijinul de care avea nevoie.

O Poveste de Iubire Nevăzută

Astăzi, Alexandra și Sebi trăiesc o viață fericită și liniștită alături de bunicii lor adoptivi. Deși tatăl lor biologic locuiește în Ungaria și îi mai contactează din când în când, acesta nu contribuie în niciun fel la întreținerea lor. Pentru copii, familia Groza este tot ceea ce au nevoie: părinți, bunici, dragoste și „acasă”.

Povestea lor este o mărturie a faptului că, în ciuda greutăților și a tragediilor, iubirea necondiționată și altruismul pot schimba destine. Într-o lume plină de incertitudini, Victoria și Eugen Groza au creat un refugiu de iubire și fericire pentru doi copii care altfel ar fi fost pierduți într-un sistem de îngrijire.

Astfel, povestea Alexandrinei și a lui Sebi devine un far de speranță și un exemplu de cum dragostea adevărată poate îmbogăți viețile celor care sunt dispuși să o primească și să o ofere necondiționat.