Antioxidantul care poate revolutiona tratarea insuficientei cardiace descoperit de medicii japonezi

O descoperire uimitoare a fost realizată recent de o echipă de medici japonezi. Conform unui studiu publicat în Nature Communications, un anumit antioxidant ar putea preveni degradarea inimii, deschizând astfel noi perspective pentru tratarea insuficienței cardiace.

Un antioxidant care protejează inima

Medicii japonezi au identificat o formă oxidată a glutationului, cunoscută sub numele de GSSG, care ar putea avea un rol crucial în protejarea inimii. Capacitatea acestuia de a modifica o proteină-cheie din mitocondrii pare a fi factorul determinant. Această descoperire sugerează că mitocondriile ar putea deveni ținta principală în tratamentul insuficienței cardiace.

Impactul asupra insuficienței cardiace

Pentru a verifica ipotezele lor, cercetătorii japonezi au efectuat o serie de experimente pe șoareci. Au descoperit că un marker molecular se comportă ca un scut, protejând inima în timpul insuficienței cardiace. Medicul Akiyuki Nishimura a declarat:

‘Rolul principal al mitocondriilor miocardice este de a susține producția ridicată de energie, menținând în același timp echilibrul redox intracelular. Stresul oxidativ cauzat de acumularea de specii reactive de oxigen și electrofili derivați din ROS este considerat un factor agravant în evoluția bolilor ischemice cardiace.’

Unul dintre factorii care influențează progresul bolilor cardiace ischemice este stresul oxidativ. Acesta este determinat de raportul dintre glutationul redus și cel oxidat, fiind recomandat ca glutationul redus să fie mai mare decât cel oxidat.

Noua cercetare a avut ca scop demonstrarea efectului pe care îl poate avea glutationul în tratarea leziunilor cardiace provocate de lipsa de oxigen. Concluzia la care au ajuns cercetătorii este că glutationul poate modifica un acid care are în compoziție sulf, protejând astfel funcția mitocondrială.

Studiile viitoare vor încerca să vizeze stresul oxidativ pentru a îmbunătăți prognosticul pacienților cu insuficiență cardiacă. Deși multe astfel de studii au eșuat în trecut, cercetătorii sunt optimiști că descoperirea recentă va duce la progrese semnificative în acest domeniu.