Boala pe care o poți lua de la pisica ta. Poate avea urmări grave

Boala zgârieturii de pisică, cunoscută și sub numele de febra zgârieturii de pisică sau limfadenită regională subacută, poate fi transmisă de la pisici, în special de la masculi, și este o infecție bacteriană care afectează ganglionii limfatici din apropierea locului unde bacteria pătrunde în organism.

Agentul responsabil este bacteria gram-negativă Bartonella henselae, iar infecția apare frecvent la copii și adolescenți care au fost mușcați sau zgâriați de pisică.

Boala poate duce și la forme severe de manifestare

Primul semn al bolii este apariția unei papule exact în zona în care s-a produs zgârietura. După una sau două săptămâni de la acest episod, apare o inflamație a ganglionilor limfatici (limfadenopatie), care este fie localizată, fie regională. De cele mai multe ori, boala dispare singură în decurs de două până la patru luni, conform informațiilor publicate pe medscape.com.

În anumite cazuri, totuși, simptomele pot deveni severe. Printre complicațiile posibile se numără:

• sindromul oculoglandular
• encefalita
• neuroretinita
• pneumonia
• osteomielita
• artrita
• artralgia
• eritemul
• purpura trombocitopenică

Mai grav, infecția poate evolua spre angiomatoză bacilară-pelioză, o afecțiune rară caracterizată prin apariția de leziuni angio-proliferative asemănătoare cu sarcomul Kaposi, ce pot afecta pielea, ficatul, splina, oasele și alte organe.

Diagnosticul acestei boli este important tocmai pentru că ajută la diferențierea unei infecții benigne de o posibilă afecțiune oncologică. Cu toate acestea, metodele actuale de diagnostic nu sunt suficient de precise și pot complica stabilirea unui tratament clar.

Tratamentul în cazul bolii zgârieturii de pisică diferă în funcție de severitatea simptomelor și de starea generală de sănătate a pacientului. De cele mai multe ori, infecția se vindecă de la sine, fără intervenție medicală, fiind vorba de o evoluție favorabilă, care nu necesită antibiotice sau spitalizare.

Pentru cazurile ușoare, este suficientă monitorizarea stării pacientului și observarea evoluției ganglionilor inflamați. Disconfortul sau durerea pot fi ameliorate cu analgezice obișnuite sau antiinflamatoare nesteroidiene. Acestea ajută la reducerea durerii și a inflamației, fără a interveni direct asupra bacteriei propriu-zise.

În situațiile mai complicate sau atunci când este vorba de persoane cu un sistem imunitar slăbit, medicii pot recomanda un tratament cu antibiotice.

„Este necesară monitorizarea evoluției bolii și a ganglionilor limfatici inflamați. Pentru a gestiona disconfortul și durerea asociată cu aceștia, pot fi administrate analgezice sau antiinflamatoare non-steroidiene.”

În lipsa unui tratament adecvat, formele severe pot duce la complicații serioase, iar evoluția bolii trebuie urmărită atent. Totuși, mulți pacienți se recuperează complet fără să rămână cu urmări pe termen lung, în special dacă infecția este depistată și gestionată corect din timp. În general, accesul rapid la diagnostic și intervenția în cazurile severe pot face diferența între o simplă infecție și complicații grave.