Cu ce durere în suflet s-a stins Helmut Duckadam. „De iertat, am iertat, dar nu am cum să uit!”

Pe 2 decembrie 2024, fotbalul românesc a pierdut o legendă. Helmut Duckadam, fostul mare portar al Stelei București și eroul din finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, s-a stins la vârsta de 65 de ani.

Figura lui Duckadam rămâne una dintre cele mai cunoscute în istoria fotbalului românesc, dar viața sa a fost marcată de încercări și dezamăgiri care au adus umbre asupra succeselor sale.

O viață dedicată fotbalului, dar nu lipsită de provocări

Născut la 1 aprilie 1959, în Semlac, județul Arad, Duckadam și-a început cariera într-un mod modest, dar plin de ambiție. Totuși, performanța sa legendară din 1986, când a apărat patru lovituri de departajare în finala împotriva FC Barcelona, l-a transformat într-un simbol al excelenței.

Cu toate acestea, viața sa a fost departe de a fi una lipsită de dificultăți, iar relația sa cu clubul Steaua a rămas complicată până la final.

„Cu siguranță, unii colegi s-au supărat că nu am mers, dar bunicul meu avea o vorbă: te iert, dar nu pot să uit. Eu nu pot uita ce mi-a făcut mie clubul Armatei.

În 38 de ani, nu am primit nici măcar un semn de la ei și am trecut prin perioade grele. Să-mi fi oferit și mie un loc de muncă, cum am văzut că se poate oferi la foarte mulți care au activat de-a lungul timpului în cadrul CSA.

Nu am avut niciodată această ofertă. Faptul că am fost aruncat la un moment dat ca o măsea stricată, la doar câteva luni de la finala de la Sevilla… pentru acest lucru nu îi pot ierta, nu pot merge să mă afișez.

În ’94 am fost nevoit să mă angajez, să apelez la cei de la Dinamo, la rivala istorică, pentru a mă angaja la Poliția de Frontieră. Am lucrat 7 ani la Poliția de Frontieră de la Nădlac! Eu sunt pensionar MAI în loc de pensionar MApN”, a declarat Duckadam într-un interviu, conform Gsp.ro.

Supărarea sa față de clubul Steaua a fost o constantă în discursurile sale publice. Duckadam nu a ezitat să menționeze amărăciunea pe care a simțit-o, în ciuda dorinței de a trece peste momentele dificile.

„De iertat, am iertat, dar nu am cum să uit! Am trăit ani grei, am fost jucător-președinte la Vagonul Arad, am crescut câini și nu am primit un telefon. În tot angrenajul clubului nu puteam fi și eu o piesă acolo?

Să fiu antrenor de portari, să trasez terenul, nu știu, orice. Dar nu mi s-a oferit nimic!”, a adăugat Duckadam, conform aceleiași surse.

Deși povestea sa a fost adesea umbrită de dezamăgirile personale, performanța sa de pe teren rămâne un reper pentru generațiile viitoare. Helmut Duckadam va rămâne cunoscut drept „Eroul de la Sevilla”, un exemplu de pasiune, sacrificiu și dedicare.