De ce mulți români se închină când trec pe lângă biserici?

Foarte mulți români, fie că sunt în mașina personală, pe jos, în tramvai sau autobuz, obișnuiesc să își facă cruce atunci când trec pe lângă o biserică. Dar de ce fac acest gest și ce semnificație are el cu adevărat? Puțini credincioși știu răspunsul complet.

Ce Semnifică Gestul de a Face Cruce

Într-o lume urbanizată, saturată de tehnologie și agitație, bisericile rămân ancore spirituale în viețile multor români. Este aproape imposibil să mergi printr-un oraș românesc fără să întâlnești o biserică la un moment dat. Pentru cei care își mărturisesc credința, gestul de a face cruce atunci când trec pe lângă un lăcaș de cult nu este unul superficial.

Gestul în sine este un act de mărturisire a credinței și o modalitate de a te apropia spiritual de Dumnezeu. „Este normal să îți faci cruce atunci când treci pe lângă Casa lui Dumnezeu,” subliniază basilica.ro. Închinarea este un simbol al respectului, dar și al protecției divine, întărind legătura credinciosului cu divinitatea.

Contextualizarea Gestului

Credincioșii sunt încurajați să recurgă la acest gest nu numai când trec pe lângă o biserică, dar și în alte momente semnificative:

• Când aud clopotele bisericii.
• Când trec pe lângă un cortegiu funerar.
• Când tună și fulgeră sau plouă cu grindină.
• Când sunt prinși în beznă și riscă să se rătăcească.

În plus, acest gest poate fi un răspuns la evenimente care stârnesc emoții puternice, fie că sunt știri despre o nenorocire sau momente de bucurie, cum ar fi atunci când se așează la masă sau când pornesc într-o călătorie.

Rădăcinile Istorice ale Închinării

Obiceiul de a face cruce are rădăcini adânci în istoria creștinismului, datând din vremea Sfinților Apostoli. Tertulian menționa în scrierile lui că „la fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci”. Acest gest constant reprezenta nu doar un act de devoțiune, ci și un scut spiritual împotriva răului.

Simbolul crucii este omniprezent în arhitectura și cultura creștină. De la turlele bisericilor și clopotnițele până la crucile din cimitire, acest simbol sacru este omniprezent. Vasele și odăjdiile bisericii sunt împodobite cu cruci, iar multe biserici sunt construite în forma crucii. Cărțile bisericești sunt pline de cântări în cinstea Sfintei Cruci.

Crucea ca Arma Spirituală

Un alt aspect important al gestului de a face cruce este legat de credința că aceasta alungă diavolii. „Crucea, zice Sfântul Ioan Damaschin, este pavăza, arma și semnul de biruință împotriva diavolului,” un sentiment puternic împărtășit de Biserica Ortodoxă Română. „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, necutezând a căuta spre puterea ei,” cântă biserica noastră.

Este un gest care simbolizează protecția divină împotriva răului și reconfirmă credința celui care îl practică. Așa cum câinele fuge de bățul care l-a lovit, la fel și diavolul fuge de crucea care îi amintește de înfrângerea sa.

Gestul în Contextul Vieții Moderne

Într-o societate contemporană, unde gesturile simple pot fi ușor trecute cu vederea sau chiar criticate, închinarea pe lângă o biserică rămâne un ritual profund. Acest gest, deseori neînțeles de cei care nu împărtășesc aceleași convingeri, este un act de mărturie a credinței și un simbol al apartenenței la o comunitate spirituală.

Mai mult, este un moment de reflecție și introspecție într-o lume agitată, o mică pauză de la cotidian, în care credinciosul se reconectează la valorile sale fundamentale. De fiecare dată când își face cruce, românul își reafirmă nu doar credința, ci și locul său într-o tradiție spirituală veche de secole.