De ce se fac românii cruce când trec pe lângă biserică?

Foarte mulți dintre români, atunci când trec pe lângă o biserică, fie că se află în mașina personală, pe jos, în tramvai sau autobuz, obișnuiesc să își facă cruce. Ce semnifică, de fapt, acest gest și de ce este practicată această tradiție? Puțini credincioși știu răspunsul complet la aceste întrebări.

Semnificația Gestului de a Face Cruce

Este imposibil să mergem prin oraș și să nu dăm de o biserică în drumurile noastre. Astfel, mulți dintre noi, atunci când se văd în fața sau în spatele lăcașului sfânt, se închină. Privirile sau chiar cuvintele unora dintre cei prezenți la acest gest sunt deseori dezaprobatoare. Însă aceștia nu știu că cei care fac asta, se închină când trec pe lângă biserică pentru a-și mărturisi credința și a fi astfel mai aproape de Dumnezeu.

Conform Bisericii, credinciosul, când trece pe lângă o biserică, se închină ca să dea mărturie de credință. Își afirmă astfel credința. Chiar dacă acest lucru nu este scris undeva, omul cu credință face asta deoarece este considerat normal să îți faci cruce atunci când treci pe lângă Casa lui Dumnezeu.

Când Este Indicat să Îți Faci Cruce

Credincioșii sunt sfătuiți să recurgă la acest gest nu doar când trec prin fața unei biserici. Sunt momente și situații variate în care este recomandat să îți faci cruce:

• Când auzi clopotele bisericii
• Când treci pe lângă un cortegiu funerar
• Când tună și fulgeră
• Când plouă cu grindină
• Când ești prins în beznă și te temi că te-ai putea rătăci

În plus, este recomandat să te închini când primești o veste zguduitoare, când cineva îți vorbește despre nenorocirea cuiva, când te așezi la masă, când te ridici de la masă, când începi lucrul sau când pleci într-o călătorie. Aceste gesturi sunt considerate mărturii de credință și respect față de Dumnezeu.

Tradiția Din Timpurile Apostolilor

Însemnarea cu semnul crucii este o deprindere creștinească foarte veche, datând de pe timpul Sfinților Apostoli. Așa cum menționează Tertulian în lucrarea sa „De corona”: „La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci”. Crucea este omniprezentă în viața și ritualurile religioase: de pe vârful turlelor bisericilor și al clopotnițelor, până la cimitire, unde cei răposați așteaptă învierea sub ocrotirea ei.

Vasele și odăjdiile sfințite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci. Multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărțile bisericești sunt pline de cântări în cinstea Sfintei Cruci. Semnul crucii este astfel un simbol puternic al credinței și protecției divine.

Crucea ca Pavăză Împotriva Răului

Nu în ultimul rând, crucea este considerată un simbol puternic împotriva răului. Așa cum câinele fuge de bățul cu care a fost lovit, tot așa și diavolul fuge de crucea care îi amintește că prin ea a fost biruit. „Crucea, zice Sfântul Ioan Damaschin, este pavăza, arma și semnul de biruință împotriva diavolului”, iar Biserica noastră cântă: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, necutezând a căuta spre puterea ei”.

Astfel, gestul de a face cruce când trecem pe lângă o biserică nu este doar un act de reverență, ci și un simbol al protecției, credinței și biruinței asupra răului. Un gest simplu, dar cu o semnificație profundă și o tradiție îndelungată în creștinism.