Tudor Gheorghe este în doliu. Soția sa, actrița Georgeta Luchian Tudor, a încetat din viață la vârsta de 86 de ani. Anunțul trist a fost făcut de reprezentanții Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, care au transmis următorul mesaj: „Teatrul «Marin Sorescu» anunță cu tristețe plecarea la cele veșnice a actriței Georgeta Luchian Tudor, una dintre actrițele emblematice ale unei instituții pe care a slujit-o cu un talent ieșit din comun, și este alături în aceste momente de soțul ei, artistul Tudor Gheorghe”.

Georgeta Luchian Tudor, o viață dedicată teatrului

Reclamă

Georgeta Luchian Tudor s-a născut la Brăila pe 6 septembrie 1934, având numele de familie Loch. Ea a absolvit Institutul de Teatru în 1963, la clasa profesorului Ion Șahighian. Deși inițial și-a dorit să fie ziaristă, teatrul a cucerit-o, devenind o actriță de referință, apreciată de generații de spectatori craioveni și nu numai. A debutat la Teatrul Național din Craiova în 1963, în rolul Fanchette din spectacolul „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais.

Roluri remarcabile în care a fost distribuită includ:

  • Maria Lothundiaz în „Valetul de cupă” de H. de Balzac
  • Cenușăreasa în „Pantofiorul de aur” de E. Lițu
  • Dona Anna în „Țărăncuța din Getafe” de Lope de Vega
  • Cellia în „Volpone” de Ben Johnson
  • Dona Angela în „Doamna nevăzută” de Calderon de la Barca

Pe scena teatrului a colaborat cu regizori de renume precum Georgeta Tomescu, Ion Maximilian, Valentina Balogh, Cătălina Buzoianu, Petre Sava-Băleanu, Călin Florian, Riszard Sobolewski, Cristian Hadji-Culea, Daniela Peleanu, Mircea Cornișteanu, Mihai Manolescu și Silviu Purcărete. În spectacolul „Micul infern”, a jucat alături de soțul său, Tudor Gheorghe, cu care a fost împreună timp de 56 de ani. Tudor Gheorghe a mărturisit la un moment dat: „Au fost ani frumoși, petrecuți lângă femeia care m-a îngrijit, m-a iubit și mă susține”.

Despre plecarea ei, reprezentanții Teatrului „Marin Sorescu” au mai transmis: „A plecat în această iarnă tristă, dar versurile sale, ca și amintirea unei actrițe depline, rămân: «Am fost întrebată de ce uneori femeile surâd. Și am răspuns – pentru că plâng prea mult, în fiecare zi, pentru toate durerile lumii, nu numai pentru cele ale lor. Dar, doamnelor, domnișoarelor, pentru că este ziua noastră, vă doresc să surâdeți mai mult, chiar și atunci când vă doare inima… Pentru că surâsul e un balsam»”.