Este mai mult decât o simplă iritație? Problemele comune ale pielii, explicatie

Un sondaj arată că mulți americani încă au idei greșite despre herpes, unii considerând în mod eronat că ar fi o boală letală.

Chiar și cei care nu cred asta privesc infecția ca pe o condamnare socială, iar forumurile și rubricile de sfaturi sunt pline de discuții despre posibilitatea unei vieți sexuale active atunci când trăiești cu virusul. Reputația proastă s-a format din cauza presei senzaționaliste din secolul XX, care a insistat pe ideea de boală incurabilă și pe asocierea cu promiscuitatea. În realitate, herpesul este, în cele mai multe cazuri, doar o neplăcere minoră.

Viața sexuală și stigma socială

Potrivit CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor), cel puțin una din șase persoane cu vârste între 14 și 49 de ani are HSV-2, varianta care afectează zona genitală. În plus, până la două treimi dintre oameni sunt purtători ai HSV-1, care provoacă bubițele de pe buze, dar se poate transmite și prin sex oral la nivel genital. Majoritatea celor infectați nu prezintă simptome, iar atunci când apar, acestea pot fi confundate cu altceva, precum firele de păr crescute sub piele. Erupțiile mari sunt rare, de obicei urmate de episoade mai blânde care se răresc în timp. CDC notează că testarea regulată nu este recomandată, pentru că beneficiile nu justifică costurile și stigmatul.

Deși infecția nu este atât de gravă cum se spune, există restricții clare. Experții recomandă evitarea contactelor sexuale în timpul erupțiilor, perioadă în care virusul se transmite mai ușor. Tot atunci crește și riscul de a contracta alte boli cu transmitere sexuală. Virusul poate fi transmis și în perioade asimptomatice, chiar și cu prezervativ, dar măsurile de precauție reduc considerabil riscul. Mult mai apăsătoare rămâne eticheta socială, care poate crea anxietate și probleme de intimitate.

În ultimii ani, activiști precum Ella Dawson au început campanii împotriva stigmatului, iar organizațiile de sănătate sexuală au publicat ghiduri care explică cum să abordezi discuția cu partenerii, cum să reduci riscurile de transmitere și cum să gestionezi partea psihologică. Totuși, există puține materiale care să arate cum pot cuplurile să exploreze împreună intimitatea atunci când unul dintre parteneri are herpes.

VICE a discutat cu Robin, diagnosticată cu herpes genital HSV-1 simptomatic, și cu partenerul ei, Miles, despre experiența lor.

Robin: „Nu știam prea multe despre herpes înainte să fiu diagnosticată, decât ce învățasem la orele de educație sexuală din liceu: că te poți infecta în timpul contactului sexul și a sexului oral și că e incurabil. Vag îmi amintesc profesorii care ne arătau poze cu cele mai groaznice cazuri de herpes, și nu erau… plăcute. Mai era și stigmatul social care spunea că, dacă iei herpes, înseamnă că ești promiscuu, iar dacă ești femeie, atunci ești curvă.”

Robin povestește că în 2019, la cinci zile după un contact sexual, a observat simptome precum urinare frecventă și pustule genitale. Inițial a crezut că este o infecție urinară, apoi s-a temut de o BTS.

„Speram să fie ceva vindecabil, precum chlamydia sau gonoree. Când am vorbit cu o rudă, mi-a spus că ea avea herpes și părea că și eu la fel. Până am văzut un doctor, m-a copleșit și am plâns în sala de așteptare. Toată lumea se uita la mine; a fost îngrozitor. M-am simțit ca și cum primisem pedeapsa capitală din punct de vedere social. Când am primit rezultatele analizelor am început să jelesc ce credeam că era moartea vieții mele sexuale. Mi-a fost prea rușine să mai încerc să ies la date, fiindcă ar fi trebuit să vorbesc despre herpes.”

Robin a aflat de la doctori că trebuie să evite sexul în timpul erupțiilor.

„Dar la început, aveam erupții frecvente – câteodată o dată pe săptămână. Simțeam că, chiar dacă cineva ar fi vrut să fie cu mine, n-aș mai putea să fac sex niciodată. Cine ar fi OK să nu poată face sex o lună sau mai multe la rând? Chiar m-am temut că nu voi mai avea niciodată o viață sexuală normală.”