Explicația experților: Diferențele dintre „polii geografici” și „polii magnetici” ai Pământului

Te-ai întrebat vreodată care sunt diferențele dintre polii geografici și polii magnetici ai Pământului? Explicația experților este una simplă și trebuie cunoscută de toată lumea. Cu siguranță, vei rămâne surprins de răspunsurile primite.

Deosebiri între polii geografici și polii magnetici

Polii geografici sunt cele două puncte imaginare care se găsesc la extremitățile axei de rotație a unui corp ceresc. Sunt localizați la 90 de grade față de Ecuator, în punctele în care axa de rotație intersectează suprafața corpului respectiv. Cei doi poli sunt direct opuși unul față de celălalt.

Pe de altă parte, polii magnetici reprezintă punctele de pe suprafața emisferei nordice în care câmpul magnetic al Pământului este îndreptat direct în jos. Între aceștia sunt mai multe deosebiri.

Polul Nord Magnetic versus Polul Nord Geografic

Polul Nord Magnetic mai este cunoscut și sub denumirea de Polul Nord Dip. Se află pe Insula Ellesmere. Acul unei busole arată spre Polul Nord Magnetic. Direcția în care indică busola este diferită de cea a polului nord geografic.

Acest lucru are loc pentru că, de fapt, câmpul magnetic din jurul Pământului este format de „dinamul” din miezul Pământului. În plus, este ușor înclinat față de axa de rotație a planetei. Câmpul magnetic al Pământului îşi are originea în „dinamul” din centrul Pământului. Nucleul planetei este compus în cea mai mare parte din fier şi nichel.

Stratul exterior al nucleului este ”confecționat” din metale topite şi este alimentat de procesul de convecţie al căldurii eliberate pe măsură ce nucleul interior, solid, se măreşte prin solidificarea treptată a straturilor superioare.

În momentul în care se plasează o busole la Polul Nord geografic, acul va indicat spre Insula Ellesmere din nordul Canadei. Aici se află Polul Nord magnetic. Nordul geomagnetic se găsește pe coasta de nord-vest a Groenlandei și reprezintă capătul nordic al unei bare magnetice de mărimea unei planete.

Polul nord magnetic este mai predispus la fluxuri și valuri în vârtejul de fier lichid fierbinte din miezul Pământului. James Clark Ross a descoperit în anul 1831 că nordul magnetic este reprezentat de insulele împrăștiate din teritoriul Nunavut din Canada. Nordul magnetic s-a deplasat de la acea vreme, de la poziția stabilită de Ross. În momentul de față, Polul Nord geografic și Polul Nord magnetic se află la aproximativ 500 de km distanță.