Gara de Nord, simbol al Bucureștiului, rezistă de peste un secol și jumătate

Gara de Nord, unul dintre cele mai importante simboluri ale Bucureștiului, este și cel mai mare nod feroviar din țară. Cu toate că a fost bombardată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost amenințată cu demolarea de către Nicolae Ceaușescu, ea a rezistat și continuă să servească milioane de oameni în fiecare an.

O istorie tumultoasă

Piatra de temelie a Gării de Nord a fost pusă pe 10 septembrie 1868, în prezența domnitorului Carol I. De-a lungul timpului, clădirea a trecut prin numeroase evenimente, inclusiv bombardamente în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În ciuda acestor încercări, gara a rămas în picioare și continuă să fie un punct central de transport pentru București.

„Gara de Nord, cea mai mare poartă de intrare în București. Istoria sa se întinde pe un veac și jumătate.”

Un simbol al orașului

În prezent, Gara de Nord este folosită de milioane de oameni și reprezintă un simbol al orașului București. Inițial, a primit denumirea de Gara Târgoviștei, de la Calea Târgoviștei, care a fost redenumită Calea Griviței în 1878. Clădirea a fost construită pe un teren care la vremea respectivă se afla la marginea Capitalei, teren care a fost proprietatea boierului Dinicu Golescu și a fost cumpărat de statul român de la nepoata acestuia, Zoe Racoviță.

De-a lungul timpului, gara a devenit un punct de reper pentru diferite evenimente istorice, inclusiv vizita țarului Alexandru al II-lea al Rusiei în 1877 și oprirea trenului Orient Express pentru prima dată aici în 1883. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Gara de Nord a supraviețuit primului bombardament aliat asupra Bucureștiului. Pe 4 aprilie 1944, Gara de Nord a fost lovită de șase ori, iar triajul de patru ori. În ciuda acestor atacuri, clădirea a rămas în picioare.

După război, Nicolae Ceaușescu a luat în calcul demolarea gării și construirea unei noi gări la marginea Capitalei. Cu toate acestea, planurile sale nu s-au materializat și Gara de Nord a rămas în picioare. În prezent, clădirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România având codul B-II-m-B-18803.