Groparul indraznet: ‘Mai radem, mai glumim, dar nu parasim incinta!’

In cimitir, intr-o zi obisnuita, un groapar isi desfasura activitatea cu mare calm si determinare. Cu fiecare lovitura de lopata, solul se ridica, iar tigarile isi gaseau locul in coltul gurii sale. Nici macar zgomotul pamantului miscat nu il putea deranja, iar linistea mortii parea sa fie de partea sa.

In timp ce lucra, groaparul observa ceva neobisnuit: dintr-un mormant parasit de mult timp incepu sa iasa o mana palida si rece. Cu o privire calma, groaparul continua sa-si faca treaba, fara a fi afectat de acest spectacol macabru. Iar curiozitatea ii intetise dorinta de a vedea ce urma sa se petreaca.

Dupa scurt timp, din pamant iesi complet un mort, cu ochii stinsi si inima tacuta. Incercand sa il sperie, mortul se apropie incet de groapar, insa acesta isi vede de treaba fara sa isi schimbe atitudinea. Ignorandu-l pe mort, groaparul isi aprinse o alta tigara si isi continua activitatea, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Subtitlu 2:

Incapabil sa il sperie pe groapar, mortul decide sa paraseasca incinta cimitirului. Cu un pas hotarat, se indreapta spre gardul cimitirului, pregatit sa sara si sa isi ia zborul. Insa, in momentul in care se pregatea sa isi ia libertatea, o lopata imensa il lovi in ceafa.

Intors cu fata in jos, mortul realiza ca groaparul nu era dispus sa il lase sa plece asa usor. Cu un zambet viclen, groaparul ii spuse:
– Mai radem, mai glumim, da’ nu parasim incinta…

Ultimul paragraf:

Acest episod neobisnuit din cimitirul linistit este un amestec de umor negru si detasare fata de moarte. Groaparul, prin atitudinea sa calm si indiferenta, ne arata ca uneori este mai bine sa ne pastram seninatatea chiar si in fata celor mai bizare situatii. O poveste care, desi inspaimantatoare la prima vedere, are un iz de umor in spatele ei. O lectie de viata care ne invata sa nu luam totul atat de in serios si sa gasim umorul chiar si in cele mai sinistre circumstante.