Memorii din orasele de carton ale canalului Dunare – Marea Neagra

Lucrarile la Canalul Dunare – Marea Neagra au marcat o perioada importanta in istoria recenta a Romaniei. Multe amintiri ale romanilor sunt legate de acea perioada si de modul de viata din asa numitele orase de carton.

Orasele de carton: locuinte temporare pentru muncitori

Aceste tabere de muncitori au primit denumirea de orase de carton si au fost locurile unde multi si-au petrecut anii tineretii. Aceste imagini ale procesului de constructie al Canalului Dunare – Marea Neagra starnesc amintiri puternice persoanelor care au trait acele vremuri grele.

Construcția Canalului Dunăre – Marea Neagră a început din primii ani ai comunismului. Fiind un proiect mareț, finalizarea sa a durat mulți ani, mai exact, până în 1984.

Viata in orasele de carton

Aceste asezari temporare, cunoscute sub numele de orase de carton, erau locuite de muncitori si de detinutii care lucrau la constructia Canalului Dunare – Marea Neagra. Casele din orasele de carton erau de fapt, baraci din lemn si carton asfaltat. Materialele precare din care erau construite nu asigurau niciun fel de izolatie. Conditii de igiena minime si lipsa utilitatilor erau norma pentru cei care locuiau in aceste baraci.

”Era un cătun uitat de Dumnezeu, numit Lebăda. Dormitoarele aveau paturi etajate, dușuri comune, iar mâncarea era oribilă. Varza murată mirosea a canal.”

Canalul a fost vizitat si de Nicolae Ceausescu. In ciuda amintirilor pozitive ale unora, sunt si romani care nu pot uita cate persoane au murit ingropate de vii de pamantul care s-a surpat in timpul lucrarilor la Canalul Dunare – Marea Neagra.