Este un gest pe care mulți dintre noi îl facem aproape instinctiv, fără să stăm prea mult pe gânduri. Însă, de ce se face cruce atunci când trecem pe lângă o biserică? Ce semnifică acest gest, de fapt? Aceasta este o întrebare la care puțini credincioși cunosc răspunsul adevărat.
De ce este bine să te închini când treci pe lângă o biserică
Pentru mulți români, fiecare întâlnire cu un lăcaș de cult este un moment de reflecție și de legătură cu divinitatea. Gestul de a face cruce la trecerea pe lângă o biserică nu este doar o simplă tradiție, ci are o însemnătate profundă în sufletul credinciosului.
Închinarea este un mod de a-ți mărturisi credința și de a-ți manifesta respectul față de Dumnezeu. Prin acest gest, credincioșii se apropie mai mult de divin, simțindu-se protejați și binecuvântați. Este un moment de reculegere, de rugăciune în tăcere, care aduce liniște sufletească și încredere.
Reclamă
Totuși, nu toți cei din jur înțeleg sau împărtășesc acest obicei. De multe ori, privirile sau comentariile dezaprobatoare ale unora pot descuraja acest gest simplu dar plin de semnificație. Însă, pentru cei care cunosc adevăratul sens al închinării, importanța acestui gest rămâne neclintită.
Când este indicat să îți faci cruce, chiar dacă nu te afli în fața bisericii
Închinarea nu este limitată doar la momentele când trecem pe lângă o biserică. Credincioșii sunt sfătuiți să recurgă la acest gest în diverse situații de viață care le amintesc de prezența divinității sau care cer protecție divină.
De exemplu, este recomandat să te închini când auzi clopotele bisericii, când treci pe lângă un cortegiu funerar, când tună și fulgeră sau când plouă cu grindină. În aceste momente, credinciosul își arată respectul și cerșește protecția divină.
Lista momentelor în care este bine să te închini poate fi extinsă:
- Când primești o veste zguduitoare
- Când se vorbește despre nenorocirea cuiva
- La începutul sau sfârșitul unei mese
- Înainte de a începe lucrul
- Când pleci într-o călătorie
Aceste momente reprezintă ocazii de a recunoaște și de a invoca ajutorul divin în viața de zi cu zi. Este un mod de a rămâne conectat cu divinul, indiferent de circumstanțele în care te afli.
Închinarea, obicei de pe vremea Apostolilor
Însemnarea cu semnul crucii este un obicei creștin foarte vechi, care își are rădăcinile în perioada Sfinților Apostoli. Potrivit scrierilor lui Tertulian, „La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci” (Tertulian, De corona, c. 3).
Crucea a devenit un simbol omniprezent în viața creștinilor. Nu lipsește de pe vârful turlelor bisericilor, de pe clopotnițe sau din cimitire. Vasele sfințite și odăjdiile bisericești sunt împodobite cu cruci, iar multe biserici sunt construite în forma crucii. Cărțile bisericești sunt pline de cântări în cinstea Sfintei Cruci, subliniind astfel importanța acestui simbol sacru.
Crucea alungă diavolul
Nu în ultimul rând, crucea este văzută ca o armă împotriva răului. „Crucea, zice Sfântul Ioan Damaschin, este pavăza, arma și semnul de biruință împotriva diavolului”. Biserica cântă: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, necutezând a căuta spre puterea ei”.
Gestul de a te închina la trecerea pe lângă o biserică este mult mai mult decât o simplă tradiție. Este o mărturisire a credinței, un moment de reculegere și o cerere de protecție divină. Este un obicei care ne conectează cu rădăcinile noastre creștine și ne aduce mai aproape de Dumnezeu în orice moment al vieții.
