Oana Roman și tatăl ei, Petre Roman, au împărtășit momente emoționante prin intermediul unor mesaje care au scos la iveală complexitatea relației lor de tată și fiică. În aceste scrisori, fostul prim-ministru al României i-a oferit sfaturi și reflecții profunde fiicei sale, pe când aceasta avea doar 22 de ani.

Mesajele emoționante dintre tată și fiică

Într-un mesaj adresat Oanei, Petre Roman a scris cu afecțiune și regret, recunoscând că nu a încetat să se gândească la ceea ce i-a transmis fiica sa:

Reclamă

„Draga mea fetiță, scumpul meu copil, deși îți răspund la mare distanță față de momentul primirii scrisorii tale, n-am încetat nicio zi să mă gândesc la ceea ce mi-ai scris. Mă doare mult și continuu când citesc că noi nu ne-am înțelege, că nu fac efortul să te înțeleg.”

El a subliniat că, deși munca la guvern îl acapara, înțelege de ce Oana se simțea neglijată:

„Apoi îmi spune că e atât de acaparat de munca la guvern, încât cu siguranță am dreptate să mă simt neglijată. NU am crescut în puf și NU am avut proptele.”

Acesta a fost răspunsul direct al Oanei, în care a reflectat dificultățile copilăriei sale și lipsa unui sprijin privilegiat.

Petre Roman a transmis și un mesaj puternic despre importanța educației și a evitării comportamentelor vulgare:

„Un singur lucru rămâne sigur de ocolit: mitocănia și golănia care de multe ori sunt drapate într-un fel de curaj simpatic și atractiv. Ceea ce oamenii n-au dobândit prin educație în familie sau prin transcendență intelectuală nu mai pot recupera în societate.”

În scrisoarea sa, Roman a sugerat că lecturile clasice pot contribui la dezvoltarea personală, dar a menționat că fiecare individ își urmează propria cale:

„Te pot ajuta mult lecturile clasice romantice cu multă viață concretă descrisă în ele. Dar până la urmă fiecare om cunoaște o traiectorie proprie.”

Aceste schimburi de mesaje dezvăluie atât legătura profundă dintre Oana Roman și tatăl său, cât și valorile pe care acesta a încercat să le insufle fiicei sale. Mesajele lor rămân o mărturie a complexității și a iubirii dintr-o relație părinte-copil.