Obiceiurile Vinerei Luminate si semnificatia Izvorului Tamaduirii pentru credinciosi

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare de o importanță deosebită pentru credincioșii ortodocși. Aceasta nu are o dată fixă, ci se sărbătorește în prima vineri după Paște, în ceea ce se numește Vinerea Luminată.

Originea sărbătorii Izvorul Tămăduirii

Tradiția datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin. Semnificatia acestei sărbători este strâns legată de puterea de vindecător a Mântuitorului, dar și de Maica Domnului, numită adesea ”Izvor purtător de viață”. Conform legendei, izvorul cu apă tămăduitoare a fost descoperit de Leon cel Mare, care a ajutat un orb să își recupereze vederea cu ajutorul apei din acest izvor.

Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

Cel mai important obicei de Izvorul Tămăduirii este slujba de sfințire a apei, numită și Agheasma Mică. În această zi, toate bisericile și mănăstirile ortodoxe oficiază astfel de slujbe la care iau parte credincioșii. Oamenii vin de acasă cu sticle pe care le umplu mai apoi cu apă. Această apă este considerată tămăduitoare și poate vindeca atât bolile trupești, cât și pe cele sufletești.

În unele zone din țară, se organizează pelerinaje la mănăstiri sau la izvoare cunoscute ca având puteri vindecătoare. Aici, în fiecare an, se oficiază slujbe speciale. De asemenea, unele mănăstiri și biserici poartă chiar hramul acestei sărbători.

Anul acesta, sărbătoarea închinată Maicii Domnului este sărbătorită pe 25 aprilie, în Vinerea Scumpă din Săptămâna Luminată. Apa luată de la biserică este folosită tot anul în casă, pentru sănătate. Este un obicei profund înrădăcinat în tradiția poporului român, care simbolizează credința în puterea de vindecare a apei sfințite.