Oksana Ionașcu vorbește despre relația cu soțul ei și zvonurile de infidelitate

Oksana Ionașcu, cunoscută personalitate publică, a decis să rupă tăcerea și să vorbească despre situația tensionată prin care trece relația ei cu soțul, Cezar Ionașcu. După o serie de zvonuri care indicau că bărbatul ar fi înșelat-o, Oksana a simțit nevoia să clarifice situația și să își exprime punctul de vedere.

„Ne aflăm într-o cumpănă”

Despre situația actuală a relației lor, Oksana a declarat:

„Într-un moment în care eu și soțul meu, Cezar, ne aflăm într-o cumpănă, aleg să mă exprim cu încredere în Dumnezeu, cu respect și discernamant. Suntem doi oameni care se iubesc și care, precum mulți alții, traversează încercarea vieții lor.”

Oksana a subliniat că această declarație este un act de asumare și claritate, și nu un mod de a alimenta zvonurile.

Despre Cezar Ionașcu

Cezar Ionașcu a fost descris de Oksana ca un bărbat care își îndreaptă căutarea către metanoia, și care trăiește o credință profundă. Ea îl susține în studiul teologiei și în pelerinajele sale la Muntele Athos.

„Cezar este un bărbat care își îndreaptă căutarea către metanoia. Și deși uneori, în căutare fiind, proprii pași ne pot rătăci, aceasta nu diminuează sufletul mare al omului de lângă mine. Este tatăl copiilor mei, partenerul vieții mele, un om cu multă lumină. Și va veni momentul în care mult mai multă lume va recunoaște asta”

, a dezvăluit Oksana.

Oksana a mai menționat că nu s-a lepădat de Hristos, ci Îl caută în tot ce este viu și autentic, atât în interiorul ei, cât și în jurul ei. Ea crede că ortodoxia lui Cezar și căutările ei se pot îmbogăți reciproc.

Despre zvonurile conform cărora a fost înșelată, Oksana Ionescu a afirmat:

„Orice persoană, femeie sau bărbat, care intră voit sau nu în spațiul unui cuplu aflat într-un moment delicat, poartă o responsabilitate. Nu legală. Nu morală. Ci una profund umană: aceea de a nu tulbura un spațiu deja vulnerabil. În inima mea este liniște. Mai mult decât oricând, știu că iubirea adevărată se regăsește în lumină, nu în umbră. (…) Suntem într-o etapă de regăsire. Nu a perfecțiunii, ci a sincerității. Ne oferim timp, introspecție și respect reciproc. Rugăciunea mea este de recunoștință căci nimic nu este întâmplător. Acest moment, aparent de prăpastie adâncă, este șansa unei trepte înalte prin care să ne oferim nouă și implicit copiilor noștri un reper autentic de maturizare, iertare și iubire în adevăr”.