Perioada 1965-1989: Mituri Desființate Despre Nivelul de Trai și Proviziile Alimentare

Data actualizării: 30 iulie 2024

Într-o perioadă plină de controverse și opinii contradictorii despre viața cotidiană sub regimul comunist din România, anii 1965-1989 continuă să fie un subiect de dezbatere intensă. Însă, mărturii precum cele prezentate în acest articol aruncă o lumină diferită asupra realităților de atunci, aducând în discuție aspecte neglijate sau chiar distorsionate ale acelei epoci.

Perioada anilor ’70: Prosperitate și abundență

În contrast cu imaginea sumbră a penuriei și a lipsurilor, mulți care au trăit în anii ’70 își amintesc de un trai decent și de o abundență de produse alimentare.

„În anii ’70 erau în magazine 10-20 de feluri de salam, de brânză și de carne… Portocalele, bananele, merele, perele, cireșele (când era sezonul) și orice fel de alte fructe românești se găseau din abundență”, își amintește un martor al acelor vremuri. Aceasta evocare contrastează puternic cu mărturiile despre banane verzi și portocale rare.


Produsele lactate, carnea și fructele nu erau doar disponibile, ci și de calitate superioară. Se descriu scene domestice în care „ne făceam în mod curent acasă suc de lămâie, stoarcând cu mâna lămâile naturale, punând apă și două lingurițe de zahăr”. Aceasta evocare sugerează că produsele de bază erau nu doar accesibile, ci și proaspete și naturale.

Citește și:

Anii ’80: Începutul penuriei și al restricțiilor

Începând cu anii ’80, situația a început să se schimbe treptat. Penuria de alimente și criza economică au început să-și pună amprenta asupra vieții cotidiene.

„Penuria a început DUPĂ anii ’80. În anii ’70, bananele, portocalele dar și fructele românești erau peste tot. Tot ce scriu alții, cum că nu era așa, e o minciună grosolană”, afirmă aceeași sursă. Aceasta delimitare temporală clară între decenii este esențială pentru înțelegerea corectă a evoluției economice și sociale din acea perioadă.

În ciuda dificultăților, unele aspecte ale vieții de zi cu zi au rămas funcționale. „Venea stomatologul la școală și îi consulta pe copii și îi programa la cabinetul dentar. La gravide, medicul mergea acasă să le vadă înainte și după ce nășteau”.

Aspecte sociale: Educație, locuințe și viața de zi cu zi

Educația și accesul la servicii medicale erau printre punctele forte ale regimului. În mod special, rețelele de suport social și politicile de locuință au avut un impact semnificativ asupra calității vieții.

„Foarte, foarte mulți oameni primeau case de la stat (apartamente) pentru care plăteau chirii MODICE – chiria era de aprox. 50 de lei pe lună”, se arată într-o altă mărturie. Aceasta accesibilitate a locuințelor, combinată cu un sistem de asistență socială robust, contribuia la o stabilitate și siguranță economică greu de regăsit în alte perioade istorice.

În plus, activitățile recreative și sportive erau încurajate. „În curtea școlii se juca fotbal de dimineață până seara… La ștrand, un bilet pentru o zi întreagă era pentru un copil 3 lei apoi către 1989 s-a făcut 5 lei…”. Astfel, copiii aveau acces la diverse forme de divertisment, contribuind la o copilărie activă și sănătoasă.

Aceste perspective oferă o imagine mult mai nuanțată și complexă a vieții din România comunistă, demonstrând că, deși erau perioade de dificultăți, acestea nu definesc în totalitate experiența cotidiană a celor care au trăit acei ani.

Citește și:
🔹ATENȚIE!
Conținutul publicat pe dinpopor.ro poate fi preluat doar în limita a 500 de caractere, cu menționarea sursei și link activ. Orice utilizare neautorizată reprezintă o încălcare a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și va fi sancționată conform legislației în vigoare. 🚨