Semnificația neștiută a cuvântului zău în limba română

Limba română este plină de expresii și termeni care, deși sunt folosiți frecvent, semnificația lor exactă este necunoscută pentru majoritatea vorbitorilor. Un astfel de exemplu este cuvântul zău, un termen pe care îl întâlnim des, dar care este înțeles greșit sau nu este înțeles deloc de mulți dintre noi.

Originea și semnificația cuvântului zău

Zău este un adverb ce se folosește în general pentru a întări o afirmație sau pentru a exprima uimirea și sinceritatea. Este similar cu alte expresii din limba română, cum ar fi ‘pe bune’, ‘chiar’ sau ‘jur’. Originea cuvântului este considerată a fi în limba slavonă. Este un jurământ prescurtat de la „pe zău” sau „zău așa”. În acest context, zău vine de la cuvântul slavon zъlo, care înseamnă rău, adică ‘să-mi fie rău dacă nu e adevărat’.

Cuvântul zău are rolul de a oferi greutate unei afirmații. Spre exemplu: „Zău că nu știam!”

Utilizarea cuvântului zău

Zău este un cuvânt folosit în continuare, mai ales în mediul rural. De cele mai multe ori are o tentă nostalgică sau ironică. De asemenea, este un cuvânt care nu lipsește din operele literare. Scriitori precum Ion Luca Caragiale, Ion Creangă și Liviu Rebreanu l-au folosit în romanele interbelice, în special în dialogurile personajelor, pentru a arăta uimirea sau admirația. „Este un cuvânt-simbol al unei epoci în care limbajul avea o altă ritmicitate și sinceritatea era transmisă prin formule directe, aproape ritualice”, a declarat prof. dr. Andreea Ionescu, filolog.

Pe de altă parte, există și voci care critică folosirea acestui termen. IPS Teodosie susține că este păcat ca oamenii să folosească acest cuvânt, dat fiind că are semnificația de ‘pe legea mea’, ‘jur că’ sau ‘fără îndoială’, adică nu este bine să îl luăm pe Dumnezeu martor în toate lucrurile mărunte.