Un psiholog a explicat perfect ce înseamnă depresia. Merită să citești

Depresia nu este doar o stare de tristețe trecătoare, ci o tulburare serioasă care afectează în mod real viața de zi cu zi, provocând suferință atât celui care o trăiește, cât și celor din jurul său. Diferența față de o simplă stare de supărare este faptul că depresia persistă și interferează cu activitățile obișnuite, cum ar fi munca, relațiile și responsabilitățile de familie.

Ce este depresia, de fapt

Această afecțiune este destul de des întâlnită și totodată foarte gravă, motiv pentru care necesită atenție și tratament serios. Cu toate acestea, mulți dintre cei afectați nu cer niciodată ajutor, deși chiar și cei care suferă de forme severe pot simți o îmbunătățire semnificativă dacă urmează un tratament potrivit. Printre metodele eficiente se numără medicamentele, psihoterapia și alte forme de intervenție adaptate fiecărui caz.

Cauzele acestei tulburări sunt multiple și deseori interconectate. Depresia poate apărea din cauza unor factori genetici, biologici, psihologici sau de mediu. Cercetările pe imagistica cerebrală, cum este și cazul rezonanței magnetice, au arătat că structura creierului persoanelor cu depresie diferă față de cea a persoanelor fără această tulburare. Regiunile responsabile de dispoziție, somn, apetit și comportament sunt afectate, însă aceste diferențe nu explică în mod clar de ce apare depresia și nici nu pot fi folosite pentru diagnosticare.

Anumite forme de depresie sunt moștenite genetic, dar ea poate apărea și în lipsa unui istoric familial. Studiile indică faptul că mai multe gene, împreună cu factori de mediu, contribuie la vulnerabilitatea unor persoane.

De asemenea, traumele, pierderile, relațiile toxice și alte experiențe stresante pot declanșa episoade depresive. Uneori, depresia apare fără un motiv clar identificabil.

Simptomele pot varia de la o persoană la alta

„Mi-era foarte greu să mă dau jos din pat dimineața. Îmi doream doar să mă ascund sub plapumă și să nu vorbesc cu nimeni. Nu îmi mai doream să mănânc și am slăbit destul de mult. Nimic nu mi se mai părea atrăgător sau distractiv.

Nu mai aveam chef de nimic și nici activitățile pe care înainte le făceam cu plăcere nu mă mai interesau. Mă simțeam mereu obosită și aveam un somn agitat și neodihnitor noaptea.

Știam, însă, că trebuie să îmi continui viața, activitățile, pentru că aveam o familie, copii, un serviciu. Mă simțeam ca și când totul părea imposibil, fără urmă de speranță, ca și când nimic nu avea să mai fie vreodată bine.”

Simptomele nu sunt aceleași pentru toți. Fiecare persoană cu depresie poate avea trăiri diferite, iar severitatea sau frecvența acestora depinde de tipul și forma tulburării.

Printre cele mai frecvente simptome se numără:

• tristețe constantă, anxietate sau sentimentul de „gol interior”
• gânduri pesimiste și lipsă de speranță
• vinovăție, inutilitate, sentiment că viața nu mai are rost
• iritabilitate, neliniște
• lipsa interesului pentru activitățile obișnuite, inclusiv sexul
• oboseală accentuată și scăderea energiei
• dificultăți de concentrare sau luarea deciziilor
• tulburări de somn – fie insomnie, fie somn excesiv
• fluctuații ale apetitului – fie mâncat în exces, fie lipsa completă a poftei de mâncare
• gânduri legate de sinucidere sau tentative reale
• dureri fizice fără cauze medicale identificate: dureri de cap, crampe, probleme digestive

Tulburarea depresivă nu ține cont de vârstă sau statut social. În fiecare an, în Statele Unite, aproximativ 6,7% dintre adulți sunt diagnosticați cu depresie majoră. În România, fenomenul are o prezență semnificativă, deși multe cazuri rămân neraportate.

Riscul de a dezvolta depresie pe parcursul vieții este estimat între 10-25% pentru femei și între 5-12% pentru bărbați. Femeile sunt cu 70% mai predispuse să experimenteze această afecțiune de-a lungul vieții decât bărbații.

Vârsta medie de debut a depresiei este de 32 de ani, însă cel mai ridicat risc se regăsește în rândul persoanelor cu vârste între 18 și 44 de ani. După 65 de ani, riscul începe să scadă. Totuși, nici adolescenții nu sunt ocoliți. 3,3% dintre tinerii cu vârste între 13 și 18 ani au trecut printr-un episod depresiv major.

Rata tentativelor de sinucidere este mai ridicată la femei, dar bărbații ajung mai des la suicid complet, din cauza metodelor mai letale pe care le folosesc – cum ar fi armele de foc sau spânzurarea. În schimb, femeile optează frecvent pentru supradoze sau tăierea venelor.

Statutul social joacă și el un rol important. Cei mai expuși riscului de suicid sunt persoanele divorțate, recent văduvite sau separate. În schimb, cei căsătoriți prezintă cel mai mic risc.

De asemenea, locuitul singur în mediul urban este asociat cu o vulnerabilitate mai mare în comparație cu traiul în comun, într-un mediu rezidențial.

Alte categorii vulnerabile sunt persoanele care provin din familii cu antecedente de suicid, depresie sau alcoolism. Lipsa unui sprijin social adecvat sau perceput ca insuficient amplifică riscul apariției acestei tulburări.

Depresia nu discriminează. Poate apărea în orice moment, în orice mediu și poate atinge pe oricine, indiferent de educație, carieră sau statut. A devenit o tulburare tot mai prezentă în societatea modernă și reprezintă un factor important în rata mortalității.

„Nu este o glumă, nu putem ignora această realitate, nu o putem minimaliza ca importanță pentru că prețul pe care îl cere este atât de usturător: viața! Depresia aduce suferință atât în rândul celor afectați de ea cât și în rândul celor dragi din jur.”