V-aţi născut înainte de anii 80? Veţi rămâne fără cuvinte de ceea ce veţi citi

Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată, scrie acasainro.ro.

Suntem ultima generaţie care a jucat „Ascunselea” , „Castel”, „Raţele şi vânătorii”, „Ţară, ţară! Vrem ostaşi”, „Prinsea”,”Sticluţa cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat JJ, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză. Şi am cântat „MULŢI ANI TRĂIASCĂ” nu „HAPPY BIRTHDAY” la aniversări. Am sorbit din ochi „Pasiuni” mai ales „Sunset” , chiar si „Dallas” .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.

Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.

Am citit „Licurici”, „Pif”, „Cireşarii”, şi am băut „Cico” şi „Zmeurată” si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri „de la TEC ” fără să ne fie teamă că „au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.

Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia aşteptam la chefuri sa jucăm „Fântâniţa”, sau „Flori, fete sau băieţi”, sau „Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dadeă un pretext să „pupăm pe gură” pe cine „iubeam”.

Noi suntem cei care încă au mai „cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvântul „sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie „De cine iţi place?” că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au „child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.

Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş”.

Daca citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru !

Istorisirea despre generațiile născute înainte de anii 1980 este un adevărat tribut adus unei perioade de tranziție și transformare, ce captează esența unei copilării și adolescențe trăite într-o lume ce părea mai simplă, mai puțin tehnologizată, dar extrem de bogată în experiențe autentice.

Această narațiune surprinde cu nostalgie momentele și obiceiurile care au definit o generație ce a trăit la confluența dintre tradițional și modern, adaptându-se la schimbările rapide ale societății.

Pe măsură ce generațiile trecute reflectă asupra propriilor experiențe, este evident că ele au trăit într-o lume în care socializarea era mai directă, iar tehnologia, deși nu atât de avansată ca în prezent, aducea bucurii simple și intense.

Jocurile copilăriei, interacțiunile fără intermediari digitali și descoperirile muzicale și culturale le-au oferit celor din acea perioadă un sentiment de comunitate și apartenență care este, uneori, mai greu de regăsit astăzi.

În timp ce copiii de atunci se bucurau de libertatea de a explora lumea fizică fără restricțiile rigide de siguranță din prezent, aceștia dezvoltau și o reziliență și ingeniozitate care le-au modelat parcursul de-a lungul vieții.

Privind înapoi, este impresionant să observăm cum aceste experiențe din trecut au influențat valorile și mentalitățile unei generații care a fost nevoită să se adapteze la schimbări sociale și tehnologice majore.

Deși vremurile s-au schimbat, amintirile și lecțiile acelor zile rămân adânc înrădăcinate în conștiința colectivă, constituind o bază solidă pentru a naviga în complexitatea lumii moderne.

Istorisirea este un memento puternic al faptului că, indiferent de inovațiile și progresele care ne modelează viețile astăzi, experiențele fundamentale ale unei copilării pline de curiozitate și aventură rămân valoroase și ne definesc esența umană.